Târgu Mureş, mai demult Mureş-Oşorhei, (în maghiară Marosvásárhely, germană Neumarkt, latină Novum Forum Siculorum) este municipiu reşedinţă de judeţ şi cel mai mare oraş al judeţului Mureş, Transilvania, România. Situat în zona central-nordică a României, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureş, oraşul are ca delimitare geografică râul Mureş şi dealul Corneşti. Târgu Mureşul se învecinează cu comunele Sângeorgiu de Mureş, Cristeşti, Livezeni, Sântana de Mureş şi Sâncraiu de Mureş.

ISTORIC 

Săpăturile efectuate de arheologul Ştefan Kovács au confirmat faptul că teritoriul de azi al oraşului Târgu Mureş a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuinţe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene şi de bronz, mici statuiete de pământ datate ca fiind din 2000 î. de Ch. Siturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz şi a fierului; s-au descoperit şi vestigii aparţinând culturii Criş cea mai veche cultură neolitică din România.

În 1332 - 1370 Târgu Mureş figurează într-un registru de dijmă ale Papilor ca Novum Forum Siculorum (Târgul nou al secuilor), iar mai apoi în diplomele regelui Ludovic I. Totodată oraşul poate fi găsit în istoriografie sub denumirea ungurescă Szekelyvasarhely sau Vasarhely .

În 1616 Tamas Borsos, primarul oraşului, primeşte de la Gabriel Bethlen, principele Ardealului, dreptul de municipiu pentru oraş şi totodată se fixează şi numele unguresc de Marosvasarhely.

În 1786 se înfiinţează prima tipografie din Târgu Mureş. În această perioadă mişcarea culturală şi literară iluministă care a condus la apariţia Şcolii Ardelene, avându-i ca reprezentanţi pe Gheorghe Şincai, Petru Maior, au avut contribuţii la dovedirea continuităţii populaţiei daco-romane în Dacia, au militat pentru dezvoltarea învăţământului, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor secuilor şi saşilor şi pentru desfiinţarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Bolyai Farkas profesor la colegiul reformat şi fiul său creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele este purtat de o stradă şi un liceu din oraş.

Oraşul a fost cunoscut până în perioada interbelică sub denumirea de Murăş-Oşorhei. Atât Avram Iancu, cât şi ceilalţi fruntaşi români care au studiat sau au activat în oraşul de pe Mureş foloseau cu consecvenţă numele de Oşorhei, derivat din cuvântul maghiar "vásárhely" (a se pronunţa "vaşarhei"), ceea ce înseamnă "târg". Denumirea de Târgu Mureş a fost adaptată în timpul administraţia interbelice.

Sfârşitul anul 1989 găseşte oraşul cuprins de febra dorinţei de schimbare. Regimul comunist, ca şi în celelalte oraşe ale ţării, este privit cu ostilitate, astfel că atunci când tonul destrămării comunismului dat la Timişoara s-a făcut auzit în toată ţara, mureşenii şi-au adus şi ei contribuţia la demolarea vechilor structuri. Morţii din acele zile tulburi ale începutului democraţiei din România, stau drept mărturie a evenimentelor tragice, premergătoare formării României post-comuniste.

În martie 1990, pe fondul tensiunilor interetnice a avut loc în Târgu Mureş unul din cele mai violente conflicte sociale de după 1990, din România.

În 22 februarie 2000 ca semn de cinstire pentru jertfele date şi pentru eroismul manifestat în lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, municipiul Târgu Mureş este declarat Oraş-martir.

Populatie

Spre sfârşitul secolului al XIX oraşul cunoaşte o dezvoltare urbanistică, însoţită de o creştere a populaţiei, ca urmare a dezvoltării industriale, construindu-se primele fabrici din oraş, dar şi ca rezultat al conectării municipiului la reţeaua feroviară a României. În prima jumătate a secolului XX se remarcă o creştere a activităţiilor economico-culturale fapt care produce o nouă creştere a populaţiei oraşului. Astfel de la 38.517 locuitori în anul 1930, oraşul ajunge să numere în anul 1948, 47043 locuitori. În perioada socialistă datorită politicii de industrializare şi urbanizare, concretizată şi prin construirea unor noi ansambluri rezidenţiale, oraşul cunoaşte o creştere semnificatică a populaţiei, intrând în categoria marilor oraşe ale României, ajungând în anii '70 să depăşească 100.000 locuitori.

Deşi prognozele din perioada socialistă anticipau pentru anii '80-'90 o creştere explosivă a numărului locuitorilor (peste 140 mii locuitori pentru 1980, în anul 1990 peste 200 mii, 260 mii în anul 2000),^[1] realitatea istorică şi socială a invalidat aceste cifre. Conform recensământului din 1992 oraşul avea 164.445, iar conform celui din 2002 populaţia stabilă a oraşului era de 149.577 locuitori.

Structura confesională

Recensământul din 1992 După religie au fost înregistraţi 69 700 ortodocşi, 24 923 romano-catolici, 54 443 reformaţi, 4 931 greco-catolici, 4 546 unitarieni, 480 evanghelişti, 355 baptişti, 900 penticostali, 1 053 adventişti, 2 132 alte religii, 992 atei.

Recensământul din 2002 În funcţie de religie există 69 726 (46,62%) ortodocşi, 44 849 (29,98%) reformaţi, 20 156 (13,48%) romano-catolici, 4 051 (2,71%) greco-catolici, 3 891 (2,60%) unitarieni, 6 904 (4,6%) alte religii

Structura etnică

Recensamantul din 1992 După etnie locuitorii se împart în 75 851 români, 84 492 maghiari, 558 germani, 3 259 romi, 156 evrei, 128 alte etnii.

Recensamantul din 2002 Structura pe etnii este următoarea: români 75 317, maghiari 69 825, ţigani 3 759, germani 275, altă etnie 367.

Geografie

Târgu Mureş este amplasat la intersecţia a trei zone geografice Câmpia Transilvaniei, Valea Mureşului şi Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 m faţă de nivelul mării. Ridicat iniţial pe terasa inferioară de pe stânga râului Mureş, oraşul s-a dezvoltat de-a lungul timpului ocupând şi povârnişurile şi dealurile din apropiere. În prezent oraşul se întinde de o parte şi de alta a cursului râului Mureş şi pe dealul Corneşti şi dealul Nirajului.

Suprafaţa totală a oraşului este de 66,96 km² şi are 203,1 km reţea de transporturi auto, 175 km străzi, 236 km reţea canalizare publică, 225 km reţea apă potabilă şi 197 km reţea de gaze naturale. Fondul funciar este de 4.930 ha din care 2.690 ha în intravilan, iar 2.240 ha în extravilandin. Suprafaţa totală a spaţiilor verzi este de 223,4 ha.

Fondul total de locuinţe este 57.070 împărţite în următoarele cartiere: Tudor Vladimirescu, 1848 (sau Dâmbul Pietros), Aleea Carpaţi, Budai, Zona Centrală, Cornişa, Gara de Sud, Libertăţii, Livezeni, Mureşeni, Substejăriş.

Date preluate din Enciclopedia Wikipedia